INVITAȚIE la conferința prilejuită de împlinirea a 60 de ani de la acceptarea României în calitate de stat membru al ONU (25.11.2015)

12209223_989914011081807_64693703_oÎn urmă cu 60 de ani, la 14 decembrie 1955, România devenea, alături de alte 15 state, membru cu drepturi depline în Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU). Contextul geopolitic postbelic şi constituirea ONU vor marca reaşezarea relaţiilor internaţionale într-o nouă configuraţie, ducând la noi raporturi diplomatice între naţiuni, reunite în cadrul ONU în vederea atingerii unor aspiraţii comune ce vizau, în primul rând, menţinerea păcii în lume.

Cu această ocazie vă invităm să participanți în cadrul unui eveniment public organizat de Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu” al AcademieiRomâneFundația Universitară a Mării Negre și Masterul Studii de securitate – Analiza informațiilor din cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București.

MIERCURI | 25 NOIEMBRIE 2015 | ORA 17:00

Sala de Consiliu a Facultății de Sociologie și Asistență Socială

(Bd. Schitu Măgureanu nr. 9, sector 5, București)

Conferențiar: Academician Mircea Malița, fost diplomat și membru al primei delegații românești la ONU.

Despre despre

grecia-atena-zeita-atenaCred că „mânia ce-aprinse pe Ahile Peleanul” m-a cuprins, citind o carte de istorie în care un capitol se ocupă despre cum s-a format România. În asemenea studii caut cu insistenţă şi interes cum este privită Adunarea de la Alba Iulia din 1918. Spre marea mea dezamăgire, evenimentul este menţionat fără niciun comentar, iar tonul întregului capitol are aceeaşi ţinută. Pacea de la Versailles nu figurează nici ea. Citind şi răsfoind cartea, mi-am dat seama că nu se ocupă de istorie, ci de literatură despre istorie, confruntând păreri şi dispute despre evenimente abia schiţate. Autorul îşi atribuie un rol sanitar: să cureţe literatura istorică de ficţiuni şi mituri. Se ocupă, deci, despre ceea ce se scrie despre istorie, la două trepte mai sus de fluviul evenimentelor, un fel de „supra-pod” superior, distant şi autoritar. Dar a vorbi despre literatura istorică înseamnă a fi istoriograf, nu istoric, ceea ce este o altă meserie. »

test4368