Mircea Malița, „Secolul meu scurt”

maxresdefaultAutor: Mircea Malița

Editura: RAO

An apariție: 2015

Concepută sub forma unei autobiografii, dar care prezintă pe parcurs şi un stil memorialistic, cartea lui Mircea Maliţa face o incursiune în istoria României antebelice şi postbelice, oferind un tablou politic, economic şi cultural de o fineţe aparte şi cu o uimitoare minuţiozitate asupra detaliilor. Mai mult, lucrarea poate fi asemuită şi cu un adevărat Jurnal de călătorie cu popasuri pe tot globul, datorită activităţii de diplomat, preşedinte al mai multor organizaţii internaţionale şi asociaţii pe care a avut-o autorul. El alcătuieşte o remarcabilă galerie de oameni politici, academicieni, scriitori, economişti, cât şi alţi oameni cu alte preocupări din multe domenii, un tablou graţie căruia descoperim lucruri pe care, e posibil, istoria să le fi omis sau, pur şi simplu, să fi rămas în dosare secrete. »

Lansare de carte – „Istoria prin ochii diplomatului“. Isărescu: Diplomaţia este prima divizie care poate să salveze o ţară sau, dacă greşeşte, să o prăbuşească

De Ana Stan | Articol publicat pe Adevărul.ro | 17.12.2014

Miercuri seară a avut loc lansarea cărţii „Istoria prin ochii diplomatului“, având ca autori pe prof. dr. Dan Dungaciu şi academicianul Mircea Maliţa. „Dialogul între doi erudiţi“, aşa cum a numit volumul ambasadorul Sergiu Celac, tratează perioada 1962-1972 din diplomaţia română, dar şi crizele lumii globale.

??????????Această lucrare are două merite deosebite, scrie Mugur Isărescu pe coperta IV a volumului „Istoria prin ochii diplomatului“. Primul: furnizează informaţii de la sursă, din zona culiselor diplomatice, despre evenimente pe care le-am uitat, dar pe care le-am înţeles în limitele contextului de atunci. Al doilea merit este că această carte face într-un fel dreptate unei perioade în care diplomaţia românească a fost extrem de activă – anii ’60 şi începutul anilor ’70. A fost o perioadă fastă, cu diplomaţi de foarte bună calitate. Acei ani ne arată că, pentru orice ţară, diplomaţia este prima divizie care poate să salveze sau, dacă greşeşte, să o prăbuşească. Menirea în care s-a comportat diplomaţia românească în această perioadă arată cât de important este să ai o diplomaţie activă şi de calitate, conchide guvernatorul Băncii Naţionale a României. »

TATA TRAIAN

Am fost dezamăgit când am aflat dintr-un studiu englezesc că împăratul Traian eroul mitologic al folclorului românesc, a iubit pe alţii mai mult decât pe cei din Dacia Felix. Citeam gesturile lui, cum e Coloana din Roma, închinată victoriei sale, nu numai mândria cuceritorului, în dar şi o afecţiune specială pentru locurile noastre. Şi iată că se afirmă că pasiunea lui a fost Asia. Acolo a creat Arabia Felix. Se bucurase de victoria sa din Dacia, pentru simplul fapt că aici a găsit aur. A luat cu el cantităţi mari de aur. Venea tocmai bine pentru cucerirea Asiei. Invitat în Iordania am vizitat una din fortificaţiile care le ridica pe măsură ce pătrundea în continent. Ce păcat că mergând la o prezicătoare ca să vadă ce-l aşteaptă, aceasta i-a dat o mică pânză albă în care se afla „o mică bucată de lemn uscat”. Voia să-i spună: „vei muri aici şi linţoliul cu trupul tău va fi dus la Roma. Ceea ce s-a şi întâmplat. Cu el a murit şi un proiect uriaş şi îndrăzneţ.

Clipboard01s

Despre despre

grecia-atena-zeita-atenaCred că „mânia ce-aprinse pe Ahile Peleanul” m-a cuprins, citind o carte de istorie în care un capitol se ocupă despre cum s-a format România. În asemenea studii caut cu insistenţă şi interes cum este privită Adunarea de la Alba Iulia din 1918. Spre marea mea dezamăgire, evenimentul este menţionat fără niciun comentar, iar tonul întregului capitol are aceeaşi ţinută. Pacea de la Versailles nu figurează nici ea. Citind şi răsfoind cartea, mi-am dat seama că nu se ocupă de istorie, ci de literatură despre istorie, confruntând păreri şi dispute despre evenimente abia schiţate. Autorul îşi atribuie un rol sanitar: să cureţe literatura istorică de ficţiuni şi mituri. Se ocupă, deci, despre ceea ce se scrie despre istorie, la două trepte mai sus de fluviul evenimentelor, un fel de „supra-pod” superior, distant şi autoritar. Dar a vorbi despre literatura istorică înseamnă a fi istoriograf, nu istoric, ceea ce este o altă meserie. »

test4368