DIVERSITATE

dscn7709-largeEuropa ne îndeamnă să strigăm în cor: unitate, unitate. Aş prefera     ca pe tabla cu care ies în stradă să scrie: diversitate. Dacă Europa a putut aduce atâta contribuţie la civilizaţia contemporană este datorită diversităţii ţărilor ce o compun. În ce aveau unii se adăuga în ce prosperau alţii. Împreună completau realităţile în economie, cultură şi ştiinţă. Iar procesul cooperării presupune complementaritate.

Se va spune că în aceiaşi măsură Europa a fost terenul celor mai multor bătălii şi crize violente. De aceea e nevoie de unitate. E destul să ne uităm la Ţările de jos Belgia — rezultatul unei unificări, dar nici până azi n-a reuşit să împace două jumătăţi divizate de limbă şi culturi care au dus identităţi diferite. Cehii şi slovacii s-au unificat într-o ţară, care cu vremea iar s-a desfăcut în două. Românii şi-au unit principatele la care s-a adăugat Transilvania. Dar limba lor comună şi experienţa de a dejuca pe ocupanţii străini aducea probe că strategiile lor în istorie mărturisea prezenţa aceluiaşi tip mental. Când ieşi din cleştele unui mileniu, măreşti diversitatea pe continent şi o omagiezi.