Pete negre

Este atât de curentă şi acceptată ideea că Europa este un tărâm al culturii, artei şi ştiinţei, în care s-au făcut paşii înnoitori ai Renaşterii şi Luminilor, încât se uită că, în paralel cu acestea două, a apărut asupra ei un blestem diabolic. Este vorba despre o instituţie de mare putere şi autoritate, care s-a numit Inchiziţia.

O bulă papală înfiinţează Inchiziţia în Spania, la 1478. Apoi se va extinde ca o plagă în Portugalia, Insulele Canare, în Lumea nouă, în Mexic şi Columbia, Brazilia şi posesiunile de peste mări ale Spaniei şi Portugaliei, ca Filipinele. Dovedeşte nu doar putere de penetraţie, ci şi tenacitate şi durată inclusiv. Va fi abolită abia în 1821, în Portugalia şi în 1834 în Spania. Este longevivă cu cele peste trei secole şi jumătate ale sale.

Inchiziţia a fost un for de investigaţie şi judecată, supus altui for de conducere şi strategie şi completat de cel de execuţie şi festivităţi. Ea îşi alegea victimele, le ancheta şi le condamna. De ce trecea un fior prin cei ce îi pronunţau numele? Pentru că pedeapsa frecventă era arderea de viu a celui vinovat, care se numea autodafe, cuvânt portughez ce însemna „distrugere prin foc”.

Judecătorii erau persoane de elită, numite prin decret. Iar victimele erau duşmanii, străinii creştinătăţii, islamici, evrei, cei aparţinând altor religii şi culte şi încă un cerc, mult mai larg, al celor care insultau sau nesocoteau învăţăturile religiei şi bisericii creştine şi regulile ei.

Ceea ce este înfiorător era cadrul solemn şi sacru în care avea loc o execuţie. Clopotele băteau, lumea venea din toate părţile. Un lung cortegiu străbătea oraşul. Se aduceau efigiile şi osemintele vinovaţilor morţi, pentru a fi şi ele arse. Vinovaţii vii, numiţi relajado, unii cu căluşuri în gură, erau însoţiţi fiecare de doi confesori, care încercau să îi facă să se îndrepte, ceea ce părea în ochii mulţimii adunate, un semn de aleasă umanitate. Urmau cuvântări, predici, prezentarea lăzilor cu dovezi de vinovăţie şi, în fine, se aprindeau focurile, în mijlocul cărora, legat de un ţăruş, se afla condamnatul.

transformation-in-dark-times-dr-diva-verdun

Acest spectacol al groazei, regizat în amănunte, dezvăluie gradul ridicat de sălbăticie ce dăinuia în epoca de consolidare a civilizaţiei, în perioade când Machiavelli era diplomatul Florenţei, în care Rabelais scria, Leonardo da Vinci crea opere şi Rafael picta catedrale. Această sălbăticie exista, deci, implantată în construcţia omului, ca o maladie explozivă, mereu recidivă.

Cu cât antren, alte ţări presupus avansate, au preluat autodafeul spaniol, sub forma goanei după vrăjitoare. Şi aici, în Europa de Nord şi Centrală, în Austria, Anglia, Franţa, Germania, Olanda, Suedia şi chiar Elveţia sau Transilvania, au fost ucise între 1560 şi 1680, cel puţin 40.000 de femei. Nu este chiar recolta din Spania, unde în primii 50 de ani au fost judecaţi 1000 de oameni pe an. În 1492, în Spania, au fost omorâţi 2000 de relajado. Între 1540 şi 1700, au fost judecaţi 84.000 de oameni. Apoi ritmul se linişteşte.

Revin asupra unei caracteristici a perioadei negre a Europei. De ce a reînviat ea acel obicei al zorilor istoriei, când un trib aducea o jertfă umană în zgomot de tobe şi acompaniament de dansuri? De ce a fost reluată sanctificarea actului de distrugere prin foc a fiinţei umane? Poate că singura sanctificare a jertfei de oameni nu o mai facem decât în războaie. Dar şi acestea îşi pierd din solemnitate, când se moare dintr-o rachetă trimisă dintr-un avion fără pilot.

Geniul

Mă întâlnesc cu un prieten vechi, din studenţie. Veneam din direcţii diferite: eu fizico-matematici, el litere. Eu mă afundasem în calcule, iar el în poezie. Vocaţiile noastre nu puteau fi mai diferite: eu eram cu picioarele pe pământ şi el cu capul în nori. Probabil că acest contrast ne făcea să avem întotdeauna o conversaţie interesantă şi chiar să ne mărturisim visele şi ambiţiile Ne-am revăzut apoi, de câteva ori, din ce în ce mai serioşi, mai gânditori şi mai cufundaţi în treburile proprii. Drumurile ni se încrucişau din când în când şi ieri, coborând din autobuz, am dat, din nou, de el. «Ce faci?» «Bine, dar tu?» În loc de răspuns, se uită la ceas şi îmi zice: «Ai puţin timp? Aş vrea să îţi spun ceva.» «De ce nu? Plimbarea prin parcul Herăstrău este întotdeauna plăcută.» Pe o bancă, lângă lac, oftează şi îmi spune: «Mi se întâmplă un lucru ciudat şi nu îl pot încredinţa oricui.» «Te rog», i-am zis, «ne ştim de un veac.» «Iată despre ce este vorba. Am descoperit că sunt un geniu.» «Splendid», am zis, dar de ce urci aşa dintr-o dată toate treptele: hărnicie, trudă chiar, inspiraţie, apoi imaginaţie? «Aşteaptă puţin», zise el. «Eu sunt geniu în fiecare zi între ora 5 şi 6 dimineaţa. Atunci îmi vin idei formidabile, titluri de proiecte, ce mai încoace şi încolo, întrezăresc o operă măreaţă.» «Toate bune», zic, ca să nu îl contrazic, «dar ce este cu orele acelea matinale?» «Şi eu m-am întrebat», spune «şi, în fine, am găsit motivul.» «Pot să îl ştiu şi eu?» «Dacă ai răbdare, da. Explicaţia am găsit-o cercetând nişte texte ale psihologilor şi ale filosofiei. Se ştie, de altfel, că în fiecare om există o entitate conştientă şi un alt personaj, care este subconştientul. Primul este stăpân ziua, pe lumină. Celălalt, noaptea, în somn. Ei bine, pe la ora 5, subconştientul, care şi-a terminat veghea, dă să plece şi deschide uşa, la care apare conştientul ca să mă ia în primire. Dar ei nu se înţeleg bine. Sunt adevăraţi rivali. Merg până la a se certa. Se vorbesc de rău şi se luptă pentru supremaţie.» «Şi crezi că s-au luat la harţă la uşa aia?» «Nu, dimpotrivă. Încă nu îşi preluaseră rolurile, pentru că eu, între somn şi starea trează, eram şi al unuia şi al celuilalt. Este cel mai propice moment pentru mine. Sunt politicoşi, se respectă reciproc şi, culmea, colaborează. Asta înseamnă şansa cea mare, genius-Fool-2zenitul. Când cooperează ei, la mine se naşte geniul. Atunci sunt suflul creaţiei, simt ideile ca şi cum aş pune mâna pe ele, apar proiectele, totul se exprimă în ritm şi rimă.» «Grozav», am spus, «dar câtă vreme stau aşa ca fraţii?» «Din păcate, nu prea mult. Preţ de un ceas. Apo se despart şi devin reci şi recalcitranţi unul faţă de celălalt.» «Ce păcat», zic, «dar măcar tot ţi-au dăruit ceva.» «Nu, asta este nefericirea! Când ei se ceartă, geniul meu dispare. Şi asta se întâmplă pe la 6 dimineaţa. Când mă trezesc, simt că sunt sub jurisdicţia unuia singur, care îmi impune regulile acestei vieţi seci şi aspre pe care o trăim cu toţii.» «Stai puţin», încerc eu să clarific lucrurile. «Ţi s-a dat geniul, nu îl iei cu tine şi nu îl duci unde îţi trebuie?» «Cred că nu ai înţeles bine cât de rău se duşmănesc tutorii mei. Când mă preia, conştientul şterge cu buretele tot ce am dobândit temporar, în ora mea glorioasă. Devin, din nou, bietul pălmaş cu coate rupte. Sper să înţelegi mai bine suferinţa mea şi să îmi dai un sfat. Ce să fac?» «Recunosc că nu este uşor să găsesc o soluţie. Este dramă curată tot ce spui. Te văd răvăşit. Mai întâi, recâştigă-ţi încrederea! Uită-te în jur. Crezi că o omenire întreagă trăieşte fără obstacole, greutăţi, ostilitate chiar? Şi, totuşi, ea zice: ‘Cât respir, sper’. Reia-ţi poezia. Lucrează. Adu-ţi aminte că un mare inventator a spus că creaţia sa este 1% inspiraţie şi restul de 99% transpiraţie. Hai, curaj!» «Cum să revin la banalitate, mediocritate, birocratism? Crezi că este uşor, după ce ai aflat că eşti un geniu, fie şi pe termen scurt? Altceva nu îţi vine în minte?» Încolţit astfel, i-am spus: «Citeşte pe Eminescu, îl ştii, patronul vostru. El a scris Geniu pustiu

Urmăriți înregistrarea lansării de carte „ISTORIA PRIN OCHII DIPLOMATULUI” (VIDEO)

??????????În data de 17 decembrie 2014, în incinta Salonului „Carol I” al BCU, a avut loc lansarea volumului „ISTORIA PRIN OCHII DIPLOMATULUI” semnat de Mircea Malița și Dan Dungaciu. Evenimentul a fost organizat de Fundația Universitară a Mării Negre și Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române în parteneriat cu Editura RAO și Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”.

Au participat la această lansare/evocare, în calitate de prezentatori, alături de Academicianul Mircea Malița, Ovidiu Enculescu, director Editura RAO, Emil Hurezeanu, realizator Digi24 și membru în Consiliul Director al Fundației Universitare a Mării Negre (FUMN), Sergiu Celac, ambasador și membru în Consiliul Director al Fundației Universitare a Mării Negre (FUMN), Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române și președinte al Fundației Universitare a Mării Negre.

Lansare de carte – „Istoria prin ochii diplomatului“. Isărescu: Diplomaţia este prima divizie care poate să salveze o ţară sau, dacă greşeşte, să o prăbuşească

De Ana Stan | Articol publicat pe Adevărul.ro | 17.12.2014

Miercuri seară a avut loc lansarea cărţii „Istoria prin ochii diplomatului“, având ca autori pe prof. dr. Dan Dungaciu şi academicianul Mircea Maliţa. „Dialogul între doi erudiţi“, aşa cum a numit volumul ambasadorul Sergiu Celac, tratează perioada 1962-1972 din diplomaţia română, dar şi crizele lumii globale.

??????????Această lucrare are două merite deosebite, scrie Mugur Isărescu pe coperta IV a volumului „Istoria prin ochii diplomatului“. Primul: furnizează informaţii de la sursă, din zona culiselor diplomatice, despre evenimente pe care le-am uitat, dar pe care le-am înţeles în limitele contextului de atunci. Al doilea merit este că această carte face într-un fel dreptate unei perioade în care diplomaţia românească a fost extrem de activă – anii ’60 şi începutul anilor ’70. A fost o perioadă fastă, cu diplomaţi de foarte bună calitate. Acei ani ne arată că, pentru orice ţară, diplomaţia este prima divizie care poate să salveze sau, dacă greşeşte, să o prăbuşească. Menirea în care s-a comportat diplomaţia românească în această perioadă arată cât de important este să ai o diplomaţie activă şi de calitate, conchide guvernatorul Băncii Naţionale a României. »

Invitație lansare de carte „ISTORIA PRIN OCHII DIPLOMATULUI” (17.12.2014)

1-MIRCEA-MALITA-ISTORIA-COPERTA-simpla-713x1200Fundația Universitară a Mării Negre (FUMN) și Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române (ISPRI), în parteneriat cu Editura RAO și Bibilioteca Centrală Universitară „Carol I, vă invită să participați la lansarea volumului

ISTORIA PRIN OCHII DIPLOMATULUI

MIRCEA MALIȚA

 DAN DUNGACIU

Evenimentul va avea loc miercuri, 17 decembrie 2014, în „Salonul Carol” al Bibliotecii Centrale Universitare, ora 17.00.

Intrarea din strada Dem I. Dobrescu nr. 1, sector 1, București.

Prezența dumneavoastră ar onora enorm atât autorul volumului, cât și organizatorii acestui eveniment.

Vor participa la această lansare/evocare, în calitate de prezentatori, alături de autori, următorii:

Mugur Isărescu, Sergiu CelacIoan Donca,

Emil HurezeanuOvidiu Enculescu

Menționăm că partenerii media al acestui eveniment sunt Ziarul Adevărul și Postul de Știri Digi 24.

Contact secretariat eveniment – Nicolae Țibrigan – 0755087185 – nicolae.tibrigan@fumn.eu

invitatie-istoria prin ochii diplomatului_RAO_imagine

« pagina anterioara
 
pagina urmatoare »