Onoarea

640px-Francis1-1Francis I este acel rege al Renaşterii care i-a adus Franţei toate binefacerile culturale ale epocii. Era ambiţios şi îndrăzneţ. Bate pe elveţieni, smulge spaniolilor Milanul italian. Când moare împăratul Maximilian al Austriei, candidează la post, dar pierde în favoarea lui Carol Quintul. Acesta recâştigă Milanul şi îl ia pe Francisc prizonier. Văzându-se înconjurat de inamici, el se adresează soldaţilor săi cu cuvintele: „Tout est perdu, sauf l’honneur” (Totul este pierdut, în afară de onoare). Gurile rele spun că, din cauza focurilor de armă, nu s-au auzit încă trei cuvinte după onoare: „qui est foutue”, adică feştelită.

În prizonieratul în care era tratat bine, într-un apartament regal cu soldat înarmat la uşă (aşa cum a fost ţinut Vlad Ţepeş căzut în mâinile regelui Matei Corvin), Francisc a corespondat cu sultanul otomanilor, Soliman Magnificul, cu care stabilise legături ce au uluit toate celelalte ţări europene, pentru care turcii erau duşmani. Acesta i-a promis că îl scapă din temniţă. Dar nu a stat mult, când semnează o pace prin care cedează pe lângă Milan şi Burgundia.

646x404

Destul de nefericit în materie de provincii, pe care le pierde mai des decât onoarea, François première rămâne în memoria francezilor ca cel care a substituit limba franceză celei latine, care a înfiinţat Colegiul Francez şi prima imprimerie, care a dezvoltat economia şi bunăstarea, ca un rege glorios, titlu mai strălucitor decât a fi onorabil.