VALORILE

Plouă cu valori în limbajul contemporan. Se dă lupta între ele, se ciocneşte mai ales estul cu vestul. Pentru apărarea valorilor proprii se fac războaie şi curge sânge. O figură de stil lingvistic, a personificării, face din valori muze preţioase, de sine stătătoare, care se plimbă ca oamenii printre noi: binele, adevărul, frumosul. Dacă ne uităm mai atent, vedem că valoarea este de fapt, o măsură a interesului pe care-l acordăm unui fapt sau activităţi ce se mişcă pe scara valorilor. Acasă, valoarea familiei e predominantă; la birou, interesul unor anumite preocupări se plimbă pe scara valorilor; în momentele de recreaţie, într-o arenă sportivă, valoarea acordată unei echipe, diferă de la un individ la altul. Binele, adevărul şi frumosul sunt adjective şi adverbe date unor obiecte sau noţiuni, variabile după gust şi interes. Nu ne batem pentru valori, ci pentru credinţe sau interese, în conformitate cu atenţia şi frumuseţea ce le-o acordăm, măsurată de valoarea subiectivă. Deci nu o vedem pe aceasta, personificată, mişcându-se ca o fantomă sau un mit printre noi.

balance-rocks