Anxietatea

Omul este un animal anxios. Se naşte cu aceasta. I se mai zice nelinişte, aşteptare încordată, tulburare, angoasă. Degeaba şi-au apropriat psihiatrii termenul în bolile mentale, este o stare fundamentală. În stare mai accentuată, devine frică, teamă. Universalitatea şi gravitatea anxietăţii sunt cunoscute. Frica este prezentă în comportamentul politic, economic şi social. Stă la masă cu şefii de state şi apoi coboară pe o scară uriaşă, până când ajunge la soldaţi din tranşee sau ţăranii de pe câmp, care cu acest sentiment se gândesc la dezastrele inundaţiilor, bolilor şi necazurilor de orice fel.

AnxietyNu doar frica este mlădiţa anxietăţii, ci una dintre cele mai omniprezente înzestrări ale minţii omului: credinţele. Anxietatea se ţine de mână cu incertitudinea; ambele sunt nelinişti, îndoieli supărătoare, perturbatoare, incompatibile cu fericirea şi siguranţa pe care şi le doresc oamenii. Cum să alungi aceste stări de încordare? Credinţele ferme sunt un răspuns. Raţionalitatea este firavă şi nobilă. În contrast cu ea, credinţa este cea care atrage popoarele. Filozofii care au spus că încep să existe când se îndoiesc, precum şi relativismul din ştiinţe nu par apţi de a alunga anxietatea. În schimb, în mod voluntar şi entuziaşti, oamenii acceptă jugul credinţelor, care îi scapă de griji şi angoase neplăcute.

Ne uităm la Globul nostru. Are o hartă geografică, una politică a statelor, alta economică a dezvoltării şi avuţiei. Dar mai mult ne spune harta religiilor, în care creştinismul şi islamismul acoperă împreună jumătate din populaţia lumii. Cu această hartă putem urmări războaiele care au loc, litigiile, confruntările, rivalităţile şi luptele pentru putere, care frânează civilizaţia şi sugrumă culturile. Ne alungăm anxietatea devenind tari, duri, criminali şi sălbatici.